Psihoterapia ne incurajeaza sa lucram cu minea si cu emotiile noastre acesta fiind absolut cel mai bun mod de a face, daca nu sa dispara, cel putin sa se atenueze confuzia si durerea.

In loc sa ne lasam in voia evenimentelor intrebandu-ne cine ne-a facut rau si de ce, ar fi mai util sa realizam participarea noastra activa in toate acestea. Desigur, trebuie sa avem rabdare dandu-ne timp nelimitat de gandire si analiza.

E ca si cum toata viata am pus in miscare un mecanism,care de la o vreme, a capatat propria lui inertie. Se invarte repede, fara sa ne lase timp sa realizam cu adevarat ce ni se intampla, ce facem, ce spunem.

Putem incetini insa acest mecanism reflectand asupra lui, asupra inertiei lui si asupra motivelor inertiei lui. Aceasta actiune, de incetinire a mecanismului, ne aduce intr-un stadiu intermediar, undeva intre a nu fi tot timpul prinsi si a nu fi intotdeauna capabili sa rezistam tentatiei inertiei.

Ajungem in stadiul in care putem sa ne raportam clipa de clipa la ceea ce ni se intampla si asta sa constituie intreaga realitate.